/>
Chiar daca in zilele noastre moartea este asociata celui mai trist moment al vieti, stramosii nostri geto-daci aveau alta perceptie socotind moartea drept un lucru vesel iar nasterea era insotita de jale. Practic, cand murea cineva, ritualul de inmormantare era insotit de glume si bucurie facandu-se haz de nenorocirile indurate de defunct. In anul 1935 artistul popular Stan Ion Patras inspirat de acest cult al dacilor si de priveghiul din sat unde participa deseori, unde pe langa pomana se tinea si un monolog despre defunct bazat in mare parte pe zambete si glume, sprijinit de catre preotul greco-catolic Grigore Ritiu, a pus bazele Cimitirului Vesel din Sapanta creand astfel unul dintre cele mai populare destinatii turistice din Maramures. Bazandu-se pe talentul sau de poet, pictor si sculptor a latit partea de jos a crucillor unde a facut loc unei picturi reprezentative pentru defunct insotita de cateva versuri vesele care sa descrie imaginea. Practic familia inainte de a pune crucea funerara la mormant mergea la Stan Ioan Patras si vedea ce urma sa apara scris pe cruce. Pentru fundal artistul a folosit culoarea albastru denumit ulterior „albastru de Sapanta”. Dupa moartea artistului popular in 1977 traditia a fost continuata de catre ucenicul lui Dumitru Pop. In prezent, in Cimitirul din Sapanta sunt aproximativ 800 de cruci cu mesaje vesele. Cimitirul Vesel este situat în Maramures, în apropierea localității Sapanta, click pe harta pentru a vedea locatia.
Pe crucea lui Stan Ioan Patras este scris urmatorul epitaf:
|
De cu tînăr copilaș Io am fost Stan Ion Pătraș Cîte zile am trăit Vai săraca lumea mea Că greu am trăit în ea |
 |
|
|
Aici eu mă odihnesc Stan Ileana mă numesc Lui Dumitru Taului Din capătul satului Măi Toadere al meu frate Tu ai murit mai departe În război ai plecat Înapoi nai returnat Şi eu viaţa o lăsai La 42 de ai. |
Cît în lume am trăit Tite Grigore mam numit Să vă spun ce santîmplat Stînd în pat mo fulgerat Mama rău so supărat Unu fecior o avut Tinerel so dus în lut Moarte perioai şi tu Să nu e alt fecioru Rămas bun iubită mamă Neom vedea la judecată Că viaţa o lăsai la 13 ai. |
Aici eu mă odihnesc Ion Griguţă mă numesc Pîn pe lume am trăit Tot cu pipa am dohănit De lucru mam ferit Cu toate că mam grijit Boală grea mo găsit Şi nu mult am bătrînit Că viaţa o lăsai La 57 de ai. 1942 |
 |
|
|
|
Am trăit 49 de ani Aiasta vreau să vă spun Cam fost George Băsului Cît pe lume am trăit Multe oi am belit Carne bunam pregătit Carne bune nui poveste Şi să o mîncaţ domneşte Vă dau carne grasă tare Saveţ poftă la mîncare La 1939 adormit |
Aici eu mă odihnesc Stan Dumitru mă numesc Dam fost Tîhu cel Bătrîn Vara tot am făcut fîn Şi iarna am hodinit Şi oile leam hrănit Coasa mie şi cîinele Acestea miau plăcut mie Din a mea copilărie Toate aceste le lăsai La 52 de ai. |
Aici eu mă hodinesc Pop Marie mă numesc Alui George Deacului Din mijlocul satului Aş fi vrut să mai trăiesc Şi să mai bătrînesc Dar moartea nu ma lăsat Şin mormînt ma aşezat Tu moarte cu urît nume Tînără mai dus din lume Viaţa o lăsai la 15 ai. |
 |
|
|
|
Sus pe dealul Baiţei Sună-mi glasul trîmbiţei Ce cu jale mi-a cîntat Să mor tînăr cu bănat De tractor să fiu călcat Lualar naiba tractorul Că mi-o tăiat corpul Şam lăsat trei copilaşi În lume cu greu necaz Şi pe mie mor jăli Pă lume cît vor trăi. În veci vei fi în gîndul nostru. |
Am trăit 82 de ani Aci eu mă odihnesc Măuris Ion mă numesc Cîte zile am trăit De lucru greu mam ferit Miauvenit on ginere Şi ma fost tot binele Alexandru cel vestit De mine mult sangrijit Să-l trăiască Dumnezeu Mai mult cît am trăit eu. |
Eu aici mă odihnesc Şi Pop Toader mă numesc Drag mia fost clănitaru Şi ţuica din paharu Cîtm trăit păpămînt Tot la asta mam gîndit Să am ce bea şi a mînca Din clanitar acînta Dar am avut şi năcaz Că văduv am rămas Şi vă cînt de veselie Nu vă cînt aşa ca mie. |
 |
|
